Despre noi

Istorie

Inceputurile speologiei in acest oras din jud. Bihor dateaza de la sfarsitul anilor 60, cand doua grupuri de tineri isi petreceau timpul liber prin pesterile de pe Valea Sighistelului si din Platoul Vascau.

In 1973 Dorel Sasana reuseste sa adune intr-un singur grup pe cei 7-8 „pesterari” (Baba Alexandru, Brijan Petru, Cuc Ovidiu, Matei Ioan, Morut Constantin ) formand CERCUL DE SPEOLOGI AMATORI DIN ORASUL DR.PETRU GROZA.

Pana in toamna anului 1975 acestia reusesc sa descopere si sa carteze (gratie lui Costel Morut, topograf de meserie) peste 40 de pesteri si avene printre care:

1973

– P. De la Secatura (3423/8, L = 2100, D = 102), Av de la Valia (3427/5).

1974

– Ponorul cu Zapada din Vârtop (3405/9, împreuna cu „Z” Oradea si Cercul de speologie al Universitatii din Liege – Belgia),
– P. I, II şi III de la Fruncele (3423/4/5/6)

1975

– Av. cu Apa si Av. Diaclazei de la obarsia vaii Izbucului (3416/1/2),
– P. Cotita, P.Tunel, P. Frunzisului, P. Rasucita, toate din Valea Corlatului (3420/5/6/7/8),
– P.cu Apa si P. Cristalelor din Galeria Codreanu, P. Portile Bihorului (L = 168 m, D =- 39 m, 3420/15/16/17, in colaborare cu „Z” Oradea)
– Av. Fruncele (L =168 m, D = – 20 m), P. II din Peretele Izbucului (P. Cu Incizii), Av. Ologului (3423/7/10/15),
– Av din Grohotel, P. Gaura Lupoaiei, Ponorul din Valea Brusturi (3424/1/2/3),
– Av. de la Fata Laurului, P. I de la fata Laururlui, P. Rasuflatoarea Blidarului (3425/93/94/72), Av. Cainelui, Av. de la Calea Arsurii (3426/3/4), P. de sub Steiul din Valea Fagului, P. Ursilor (L = 1500 m, D = 37 m, 3427/3/11) P. din Dealul Blidarul, Av. cu Prepeleac, Av. din Dosul Colibii (3439/3/4/5) Av. Claptescu (3622/1, L =120 m, D = – 85 m).
De remarcat ca în ceasta perioada, pentru explorarea Av. Claptescu s-a folosit un troliu construit de Dorel Sasana, care mai este folosit si azi in unele actiuni de salvare.
Dupa intrunirea de la Lesu Baraj si intrarea noastra în randurile speologilor amatori, cercul se afiliaza la F.R.T.A. sub denumirea de C.S. SPEODAVA STEI.

1976

– se lucreaza intens la cercetarea endocarstului din Bihor, pe zone, inventariind pesterile cunoscute pana atunci. Se exploreaza:

– P. Mica si P. Mare din Valea Bisericutei (3422/1/2),
– Av. Maguruta, Av. de la Izvorul Fruncele, Ponorul de la Izvorul Fruncele, P. I, III, IV, şi V din Peretele Izbucului, P. de la Mina, Izbucul Bulzului ( L = 68, D = + 5, 3423/1/2/3/9/11/12/13/14/16),
– Av. din Plai (din Dosul Muncelului, L = 190 m, D = – 84 m), Av cu Punte de la Rostul Padurii, P. II şi III din Faţa Ciumatcului (3425/2/3/17/18),
– P. din Varful Brusturi, Av. din Citera (3426/2/5),
– P. Fagului (L = 1510 m, D = 84 m), P. de la Malul Rosu, P. Stramturii (3427/2/4/13),
– P. I de la Cetati,
– P. Cetatile Ponorului (L =3800 m, D =- 201 m, între 1976 şi 1977 „SPEODAVA” carteaza o serie de diverticole, de pe traseul cursului subteran, lungimea Cetatilor Ponorului crescand de la 2500 la 3800 m,(3441/16/18),
– Arcada de deasupra Izbucului Ponor (3442/1),
– Reteaua Lumea Pierduta (în iulie 1976 cluburile „Z” şi „SPEODAVA”exploreaza complet reteaua cartand 2437 m de galerii, D = – 135 m), P I şi II de la Izvorul Rece ( în colaborare cu „Z” Oradea), P. de la Caput (în iulie 1976 „Z” şi „SPEODAVA” ating dimensiunile actuale ale pesterii L = 1930 m, D = 83 m), Izbucul Ursului (3443/22/27/28/31/9),
– Av. din Muntele Batrana L = 101 m, D = – 87 m).

Anul 1976 aduce şi o revolutie in tehnica de explorare, prin confectionarea echipamentului de T.S.A. (coboratoare cu role, blocatoare Dressler, Gibbs, carabiniere, scari „elektron” si nu in ultimul rand pitonul cu expansiune (Ø 10), pe care il folosim si astazi.

Pe 9 mai 1977 se descopera Av. din Hoanca Urzicarului (3432/1, L = 1125 m, D = 288 m), record national de aven in acea vreme. De remarcat ca inca de la prima explorare in acest aven s-a folosit tehnica T.S.A. (pe vremea aceea T.C.S.), utilizand coboratoare cu role si blocatoare pe coarda simpla. Iata ce scria L. Valenas in 1980 despre aceasta:

Pentru P.85 şi P.28 au fost efectuate amaraje artificiale în doua puncte, prin spituri cu placute. In special P.85 a fost excelent fractionat de P.Brijan care a plantat aici 6 spituri efectuand trei fractionari ale marelui put. S-a realizat eliminarea suparatoare a frecarii corzii de roca si posibilitatea ca trei speologi sa urce concomitent in P. 85. Totusi, faptul ca P. 85 nu a fost curatat corespunzator face putin dezagreabila atacarea lui. Au fost utilizati saci „PETZL” pentru transportul materialelor, salopete de plastic, manusi de cauciuc, ecleraj frontal eficient. Pentru explorarea avenului nu s-a apelat niciodata la un bivuac subteran, iar introducerea unui telefon s-a dovedit total nepractica.Indiferent de parerile unora, Av. din Hoanca Urzicarului a constituoit in istoria speologiei romanesti o „lectie de tehnica moderna”.

1977

– P. cu Trei Intrari din Valea Corlatului, P. din Peretii Corlatului, P. din Fata Carierei de Marmura (3420/3/4/14),
– P.mica din Valea Mare (3421/5), – P. din Padis (în 10 aprilie 1977 „SPEODAVA” dezobtureaza un pasaj situat la 35 m de intrare, descoperind si cartând portiunea profunda a pesterii L= 160 m, D = – 52 m), Av. I si II de deasupra Portalului Mare al Cetatilor (3441/19/20).

Urmeaza apoi o perioada prolifica, 1978 – 1980, în care se exploreaza si carteaza:

1978

– P. Cornilor (3700/12, L = 10140 m, D = – 112 m),

1979

– P. Hodobana (3406/44, L = 22142 m, D = 181 m, în colaborare cu mai multe cluburi din tara),
– Av. din Sesuri (3448/5, L = 3840 m, D = – 220 m, în colaborare cu „Z” Oradea),
– Av.din Valea lui Carpen, P. de la Pietroc, P. Brusturi, P. din Fata Vâlcelului, P. de sub Cascada, P. Nr. 1 si Nr. 2 din Valea Luncii, P. Bursucilor, Av Arsurii, P. Izbucul Luncii, P. cu Patru Intrari (Spiniste), (3700/8/9/10/11/15/16/17/18/13/14/19).

Se fac si primele scufundari în sifoane, Tau, Moara Jurjii, Caminita, Pisolca, P. de la Bai (Moneasa), Izbucul Ponor, Izvorul Crisului, etc.

1981

– Horia Mitrofan si Petru Brijan depsesc „sifonul lui Peste” din P. Ciur Ponor si exploreaza si carteaza in premiera peste 3 km de galerii (colaborare cu C.S.E.R. Bucuresti).

Intre 1978 – 1983 in urma colaborarii cu C.S.E.R. şi Cepromin din Cluj, se amenajaza tiroliene metalice, se escaladeaza Peretele Final si se carteaza o serie de galerii laterale si suspendate in P. Cetatile Ponorului.

1982

– se carteaza pesterile din zona Ferice. P. Ferice ajunge la L = 2900 m si P. Ponorul Vacii la L = 1200m (3439/1/6).

1983

– S. Matyasi înfiinteaza Formaţia SALVAMONT Stei unde se inscriu o mare parte din membrii clubului de speologie. Formatia mai activeaza si in momentul de fata sub numele Centrul Zonal Ştei în cadrul Serviciului Judetean Salvamont – Salvaspeo Bihor.

Dupa aceasta data activitatile pur speologice se reduc, axandu-se mai mult pe actiuni de „Salva-Speo”.

După 1989 urmeaza o pauza, inerenta, de aproape 5 ani, apoi M. Petrescu preia conducerea clubului reactivandu – l, participand la unele scoli T.S.A. si ture de vizitare si explorare.

2000

P. Brijan preia din nou conducerea clubului si demareaza procedurile de dobandire a personalitatii juridice, pe care o obtine în iulie 2000.

Dupa anul 2000 sunt descoperite si cartate P. Descendenta de pe Sohodolul Mare, Av. Tarniciori (L = 200 m, D = -82 m), etc. Se continua sapaturile în Av. din Plai care are la ora actuală peste 500 m lungime şi o denivelare de 100 m. De asemenea s-a continuat explorarea Av. Talharilor a carui denivelare a ajuns la – 37 m.

In 01.12.2001 B.Onac, P. Damm si M. Petrescu regasesc P.din Galeria Tony (Baita), pe care o exploreaza pe o lungime de 400 – 500 m. Ulterior cluburile „Z” si Cristal Oradea carteaza pestera pe o lungime de 750 – 800 m.

Incepand din 2001 clubul are o activitate sustinuta in domeniul speo si salva-speo atat in arealul Muntilor Apuseni cat si in tara prin colaborarea cu alte cluburi nationale si internationale.